O echipă de cercetători de la Ohio State University a reușit să dezvolte un dispozitiv de memorie computerizată folosind miceliul ciupercilor comestibile de tip Lentinula edodes (shiitake).
Cercetarea, publicată în jurnalul PLOS One, descrie obţinerea unor “memristori” – componente electronice care pot „îşi aminti” starea lor electrică anterioară – fabricate din miceliul ciupercilor. (
Detalii despre experiment
Procesul a început cu cultivarea ciupercilor în condiţii controlate până când miceliul a acoperit substratul. Apoi, materialul a fost uscat şi rehidratat pentru a asigura o conductivitate stabilă. Cercetătorii au conectat electrozi în diferite părţi ale miceliului şi au aplicat semnale electrice pentru a testa comportamentul acestuia ca element de memorie.
Rezultatele au arătat că dispozitivele fungice au operat la frecvenţe de până la aproximativ 5.850 Hz, cu o acurateţe de aproximativ 90 %. Deşi viteza lor este încă inferioară memoriilor comerciale standard, rezultatele sunt considerate promiţătoare în domeniul electronicii bio‑inspirate.
Importanţa şi implicaţiile
Una dintre principalele motivaţii ale cercetării este reducerea impactului ecologic al componentelor electronice tradiţionale, care folosesc materiale rare şi procese energetice intensive. Materialele fungice oferă potenţialul de a fi biodegradabile, mai ieftine şi mai puţin dependente de minerale rare.
Cercetătorii menţionează că miceliul poate prezenta rezistenţă la factori de mediu precum radiaţia – ceea ce ar putea face astfel de dispozitive utile în aplicaţii precum calculul la margine („edge computing”) sau spaţial.
Limitări şi paşi următori
Paradigma rămâne la o fază de laborator. Dispozitivele fungice au dimensiuni relativ mari în comparaţie cu circuitele nanoscalare de siliciu şi au performanţe mai reduse – de exemplu, viteza de comutare. Cercetătorii subliniază necesitatea miniaturizării, optimizării fiabilităţii şi integrării cu tehnologiile existente.
…
Descoperirea indică un pas important spre computere inspirate biologic, în care componentele de stocare şi procesare ar putea fi fabricate din materiale regenerabile, precum ciupercile. Deşi „viitorul informaticii fungice” este încă departe de aplicare comercială, cercetarea oferă o alternativă inovatoare la arhitecturile tradiţionale de calcul.
