Expansiunea rapidă a inteligenței artificiale generează o presiune tot mai mare asupra resurselor naturale ale planetei, iar consumul de apă necesar funcționării infrastructurii digitale ar putea atinge niveluri fără precedent până la sfârșitul acestui deceniu. Un nou raport publicat de Institutul Universitar al Națiunilor Unite pentru Apă, Mediu și Sănătate (UNU-INWEH) avertizează că dezvoltarea accelerată a centrelor de date și a sistemelor de inteligență artificială riscă să amplifice criza globală a apei, într-un moment în care miliarde de oameni se confruntă deja cu lipsa acestei resurse esențiale.
Potrivit studiului, până în 2030 infrastructura AI ar putea consuma anual volume de apă echivalente cu necesarul de bază al aproximativ 1,3 miliarde de persoane. Cercetătorii subliniază că impactul de mediu al inteligenței artificiale este adesea analizat doar prin prisma emisiilor de carbon, însă costurile reale includ și consumul de apă, ocuparea terenurilor și cererea uriașă de energie electrică.
Raportul arată că sistemele AI depind de o infrastructură fizică vastă, formată din centre de date, procesoare specializate, rețele electrice și sisteme de răcire. Toate acestea necesită resurse considerabile pentru funcționare. Apa este utilizată în special pentru răcirea serverelor care procesează volume uriașe de date și execută operațiuni complexe de inteligență artificială. Pe măsură ce cererea pentru servicii AI crește la nivel global, crește și necesarul de răcire al acestor facilități.
Autorii studiului estimează că până în 2030 consumul de energie al centrelor de date ar putea ajunge la aproximativ 945 terawați-oră anual, ceea ce ar reprezenta aproape o dublare față de nivelurile actuale. În paralel, consumul de apă și cererea de terenuri pentru infrastructura digitală vor urma aceeași tendință ascendentă. Cercetătorii avertizează că aceste evoluții pot accentua tensiunile existente în regiunile deja afectate de secetă și de deficitul de apă.
Contextul global face ca aceste avertismente să fie și mai relevante. ONU estimează că aproximativ patru miliarde de oameni se confruntă cel puțin o lună pe an cu probleme de acces la apă. În multe regiuni, resursele de apă dulce sunt deja exploatate la limită, iar introducerea unor noi consumatori industriali de mari dimensiuni poate agrava situația.
Raportul evidențiază și faptul că efectele nu sunt distribuite uniform. Beneficiile economice și tehnologice ale inteligenței artificiale sunt concentrate în principal în țările dezvoltate, în timp ce o parte dintre costurile de mediu, inclusiv consumul de apă și gestionarea deșeurilor electronice, pot afecta disproporționat alte regiuni ale lumii. Cercetătorii susțin că această situație ridică probleme de echitate și necesită politici internaționale mai bine coordonate.
În același timp, industria tehnologică încearcă să reducă impactul asupra resurselor. Unele companii investesc în sisteme de răcire cu circuit închis, care reutilizează apa și reduc semnificativ consumul. Microsoft, de exemplu, a anunțat recent că noile sale centre de date AI utilizează tehnologii care limitează drastic necesarul anual de apă comparativ cu generațiile anterioare de facilități.
Cu toate acestea, experții ONU consideră că îmbunătățirile tehnologice nu vor fi suficiente dacă ritmul de extindere al inteligenței artificiale continuă să accelereze. Raportul solicită mai multă transparență privind consumul real de resurse al sistemelor AI, standarde internaționale de raportare și integrarea impactului asupra apei în strategiile de dezvoltare ale companiilor și guvernelor.
Concluzia cercetătorilor este clară: inteligența artificială nu este doar o tehnologie digitală, ci o infrastructură fizică cu efecte măsurabile asupra mediului. Pe măsură ce AI devine tot mai prezentă în economie și în viața de zi cu zi, gestionarea responsabilă a consumului de apă, energie și terenuri va deveni o componentă esențială a dezvoltării sustenabile la nivel global.
